Ziua internațională a femeii, sărbătorită în prezent în data de 8 martie, a apărut din rațiuni politico-sociale, reprezentând un rezultat important al luptei femeilor pentru drepturi egale și, în principal, pentru drept de vot. În urma acestor lupte, începând cu anii 1800, numeroase femei au adus o contribuție semnificativă în majoritatea domeniilor de activitate, între care și domeniul juridic.
Cu ocazia acestei zile, echipa noastră aduce un omagiu unor doamne cu rezultate şi contribuții remarcabile in domeniul juridic, recunoscute la nivel național și internațional.
Sarmiza Bilcescu – prima femeie doctor în drept din lume
Născută la data de 27 aprilie 1867 în familia lui Dumitru Bilcescu, fost șef al Controlului Finanțelor în vremea domnitorului Barbu Știrbei, Sarmiza Bilcescu este prima femeie din întreaga Europă care a obținut licența în drept la Universitatea din Paris și prima femeie din lume doctor in drept.
Deși avea o poziție socială înaltă care îi permitea înscrierea la studiile superioare, probabil că Sarmiza nu ar fi reușit să înceapă studiile la o astfel de facultate fără sprijinul Mariei Bilcescu, mama ei. O femeie puternică, ce susținea drepturile femeilor și care a reușit să-I convingă pe cei de la Universitatea Sorbona să o accepte pe fiica sa cu câteva cuvinte: “Dans un pays où il est écrit même sur les portes des prisons: Liberté, Égalité, Fraternité, vous empêcheriez une femme de s’instruire, rien que parce qu’elle est femme. (într-o ţară în care chiar şi pe uşile închisorilor stă scris libertate, egalitate, fraternitate, voi împiedicaţi o femeie să se instruiască doar pentru că este femeie.)” Deși primirea din partea profesorilor a fost glacială, după terminarea primului an de facultate, studenta româncă a fost lăudată de către Comlet De Santerre, profesorul său de Drept Civil, care susținea că aceasta a dat dovadă de un comportament exemplar la care nu s-ar fi așteptat.
Sarmiza a reușit sa spargă un mit al timpurilor sale: “antinomia dintre termenul student si femeie“, contrazicând dictonul pana atunci celebru: “inteligenta unei femei este frumusețea sa” fiind prima studenta a Facultății de Drept din Paris, obținând licența în științe juridice în 1887. În 1890, în vremea când 71% dintre studentele din universitățile franceze proveneau din alte țări, Sarmiza Bilcescu a fost prima femeie din Europa care a obținut un doctorat în drept, teza sa de doctorat fiind intitulată „De la condition légale de la mère” (“Despre condiția juridică a mamei”) cunoscută ca o teorie a feminismului.
Ella Negruzzi – Prima femeie avocat din Romania
Alături de Sarmiza Bilcescu, prima femeie din lume Doctor in Drept, in Romania se remarca Ella Negruzzi, care este prima femeie din țară ce a fost acceptata într-un barou. Ella Negruzzi s-a născut la 11 septembrie 1876, ca membră a familiei Negruzzi, care a jucat un rol primordial in viața politică românească (secolele XIX si XX). Absolventa a Facultății de Drept din Iași, în anul 1914, Ella Negruzzi solicita admiterea în Baroul Iași, însă nu este acceptată, pe motiv că nu deținea drept de vot, avocații putând fi aleși doar din categoria celor care dețineau drept de vot. Fără a renunța, aceasta se lupta pentru a-si obține dreptul de a fi acceptata de Barou prin șase ani de procese, ce se finalizează favorabil pentru ea. Astfel, devine prima femeie avocat din Romania.
Pentru prima data, Ella Negruzzi lucrează ca avocat în Baroul Covurlui din județul Galați şi începând cu anul 1919 începe să profeseze în Baroul din capitală. În ciuda tuturor dificultăților pe care le-a întâmpinat, se dovedește a fi un avocat de excepție, devotat profesiei şi mânată de dorința de a-i ajuta pe cei care aveau atât de mult nevoie. Ea însăși fiind o victimă a discriminării şi trăind pe propria piele nedreptățile la care erau supuse la acea vreme femeile, își dedica o mare parte a vieții luptei pentru drepturile femeilor.
Pe lângă activitățile profesionale, fondează societatea „Emanciparea femeii”, prin intermediul căreia a cerut expres echitate în viața publică pentru femei. Vedea emanciparea acestora prin prisma afirmării lor în toate domeniile şi ocuparea de funcții în raport cu pregătirea şi capacitatea fiecăreia. Militând pentru reevaluarea statutului femeii în societatea românească şi-a îndreptat eforturile şi către femeile de la sat, încercând să le familiarizeze cu noile tendințe în organizarea eficientă a muncii în gospodărie sau în educația copiilor.
În anul, 1930 a aparat-o pe Ana Pauker într-un proces politic.
Yolanda Eminescu – prima femeie judecător din România
S-a născut în data de 10 mai 1921 în Mizil, județul Prahova, fiica a ofițerului superior Gheorghe Eminescu si a Elenei, tatăl său fiind fiul lui Matei Eminescu, fratele marelui poet național Mihai Eminescu. Frecventează între anii 1943 – 1944 cursul de doctorat aprofundat consacrat aparenței şi rolului acesteia în dreptul roman modern, predate de profesorul Traian Ionascu, una dintre prestigioasele personalități ale dreptului romanesc şi obține titlul de doctor laureate al Facultății de Drept din București (1948)
Își începe cariera juridică de excepție ca avocat stagiar la Baroul Ilfov pentru ca la 17 februarie 1945 să fie numită prima femeie judecător din România, la propunerea Consiliului profesoral al Facultății de Drept, alături de Sanda Rosetti şi Steliana Popescu.
Numirea primelor doamne judecător a fost apreciată ca fiind un eveniment care a inaugurat o nouă eră pentru magistratura românească. În anul 1949 și-a dat demisia din magistratură, fiind numită asistentă la Catedra de drept civil a Facultății de Drept din București de unde a fost îndepărtată în 1951, invocându-se apartenența politică a familiei sale.
După câțiva ani de privațiuni, este angajată în 1954, prin concurs, ca cercetător științific principal la Secția de drept civil a Institutului de cercetări juridice al Academiei R.P.R., institut nou-înființat. În 1955 i s-a recunoscut titlul de doctor docent, apoi a fost promovată șef al Sectorului de drept civil (1965) și director adjunct științific (1972). S-a pensionat în anul 1983, continuându-și însă activitatea științifică. A publicat un număr mare de articole și cărți, în special în domeniul dreptului proprietății intelectuale.
Ca urmare a eforturilor sale, începând cu anul 1979-1980, a fost introdus în planul de învățământ universitar Dreptul proprietății industriale ca disciplină distinctă. A predat cursul postuniversitar de legislația invențiilor și semnelor distinctive la Facultatea de Drept din București (1980), precum și cursul postuniversitar de drept de inventator la Facultatea de drept și științe economice și politice din Strasbourg (1968-1993). A desfășurat o intensă activitate pe plan internațional, participând la numeroase colocvii, congrese și seminarii pe teme de drept. Ca o recunoaștere a meritelor sale științifice, a fost aleasă membru al Academiei de drept comparat din Brazilia, membru al Asociației Internaționale pentru Protecția Proprietății Intelectuale, membru al Comitetului pentru proprietate intelectuală a organizației “World Peace through Law“, membru al Consiliului de specialiști străini al Institutului “Max Planck” pentru drept de autor și brevete din München, membru al Consiliului științific al “Centre d’étude de pays de l’Est” din Strasbourg.
De asemenea, Yolanda Eminescu a contribuit la definitivarea proiectelor de legi din domeniul proprietății intelectuale și a făcut parte și din comisii care au pregătit elaborarea actelor normative din domeniul legislației civile. Sunt remarcabile studiile privind teoria generală a personalității juridice, protecția know-how-ului, acțiunea mijloacelor tehnice moderne asupra eficacității normei juridice, transferul de tehnologie în raporturile juridice mixte și multe altele.
Literatura juridică română datorează Yolandei Eminescu prima lucrare aprofundată privind contractul de cercetare științifică, ce conține numeroase propuneri de îmbunătățire a reglementării şi numeroase monografii privind protecția desenelor şi modelelor de proprietate industrială editate în trei volume consacrate: volumul I – Creațiile noi, vol. II Semnele distinctive vol. III –Concurența neloială, ca și tratatul privind dreptul de autor, domeniu în care a depus eforturi susținute pentru elaborarea unei legislații moderne de actualitate.